Biofeedback-ul frecvential, atat ca model, cat si ca tehnica de vindecare, s-a nascut dintr-o paradigma interdisciplinara din domeniile psihologie, neurofizica, cibernetica, medicina comportamentala.
Utilizarea senzorilor electromagnetici (in perioada 1950-1960) pentru a masura procesele fiziologice subliminale cum ar fi tensiunea arteriala, ritmul cardiac, temperatura tegumentara si tensiunea musculara, au aratat ca prin observarea conditiei fizice (prin diferite soft-uri de computer) si cu ajutorul anumitor tehnici de coaching, pacientii ar putea obtine controlul asupra corpul si gandurile lor si astfel se vindeca afectiuni sau stari patologice precum insomnie, migrene, anxietate, dureri cronice si hipetensiune arteriala.
Pe parcursul anilor (in special dupa 1990), atentia s-a indreptat din ce in ce mai mult catre descoperirile aduse de fizica cuantica. Spre deosebire de biofeedback-ul clasic, care masoara raspunsuri fiziologice, terapia prin biofrecvente evalueaza campul energetic al corpului (de asemenea cunoscut ca biocamp, care implica energie si vibratie la nivelul cuantic), pentru a depista dezechilibrele si apoi regleaza si armonizeaza acest biocamp, cu efecte asupra corpului fizic. Prin senzori plasati pe tegumente, sunt colectate si interrelationate date foarte complexe care comparate cu o baza de date a “modelelor ideale”, evidentiaza „frecvente aberante”, care sunt apoi corectate si trimise inapoi in corpulul pacientului.
In cadrul terapiilor prin bio-frecvente poate exista posibilitatea abordarii directe a cauzei biologice la nivel de microorganism prin distrugerea anumitor specii de paraziti, virusuri, bacterii sau ciuperci fara a mai apela la medicamente de sinteza. Aceasta se face prin frecventa specifica fiecarui microorganism trecuta printr-un generator de frecvente – metoda complet non-invaziva. De ademenea, prin aceeasi metoda, se pot indeparta metalele grele, cu efecte evidente in detoxifierea organismului.